ISTORIC

La începuturile ei, pictura a avut un caracter monumental, lucrându-se de obicei pe pereți, chiar daca nu întotdeauna s-a executat în dimensiuni prea mari. De abia mai târziu, când s-a simțit nevoia de circulație a picturii, a luat naștere așa numita pictură de șevalet, care cere să fie executată pe un suport, ce poate fi mutat dintr-un loc in altul, indiferent de mărimea pe care o are.

Arta este un mijloc de expresie, de comunicare universal, un limbaj prin intermediul căruia se poate descoperi nu numai ceea ce revelează cuvintele, ci și ceea ce cuvântul nu poate să exprime. Ea reprezintă una din cele două activități esențiale ale omului, cealaltă fiind știința. Arta este acțiune, o parte a spiritului ce nu se poate materializa decât prin formă. Arta este creatoare sau nu e deloc. Este întru totul asemănătoare dragostei; între dragoste și puterea de creație se stabilește o identitate de substanță pe care artiștii o simt pentru ca aceste două forțe se opun una celeilalte, se anihilează sau se exaltă reciproc. Poate că arta, la urma urmelor, nu este decât un joc; dar un joc pe care nu îl poate juca decât omul și natura. Omul îl joacă, însă, pe deplin conștient, ca pe o provocare aruncată destinului. Arta e un triumf al vieții!

Adevarata frumusețe nu poate fi măsurată pentru că fluctuează, există numai câteva unghiuri din care poate fi văzută și nici atunci în orice lumină și în orice moment. Și oricum ai privi lucrurile, din orice prismă, nici un ochi nu ne poate conține tot eul!